Iubirea

Iubirea este nemiloasă.

Te ține captiv, hrănindu-te cu fericire și împlinire. Și, în curând, realizezi că ești dependent de celălalt. Că nu poți respira fără ca sufletul lui să fie aproape.

Iubirea este nemiloasă.

Te dă cu totul peste cap. Rămâi aceeași persoană, dar exiști pentru celălalt. Tot ce faci este în concordanță cu spiritul lui, tânjind după mângâierea sa.

Iubirea este nemiloasă.

Clipele în care nu este lângă tine le simți aproape de disperare. Valorile tale de odinioară își dispută locul de drept, dar, în fața lui, niciuna nu are nicio șansă.

Iubirea este nemiloasă.

Te trece printr-o lecție dură și îți dai seama, brusc, că viața este despre altceva. Că merită să trăiești alături de el tot ce este mai frumos, mai sensibil și mai onest.

Iubirea este nemiloasă.

Îți schimbă viața, obiceiurile, cotidianul. Treci totul prin filtrul său, prin care încap doar două persoane. Și tot ce rămâne de partea cealaltă își pierde însemnătatea.

Iubirea este nemiloasă.

Dar iubirea este tot ce contează. Pentru că, dacă l-ai găsit pe el, cel care te face să te simți așa, ți-ai găsit o parte din sens. Și, dacă ai sens, ai putere să modelezi lumea.

Iubirea este nemiloasă.

Pentru că elimină, fără resentimente, lucrurile care îți sunt atât de familiare, dar care te trag înapoi și îți pun piedică.

La început doare... tare. 

Dar apoi realizezi că ești în cel mai frumos loc în care ai putea fi vreodată.

Lasă loc iubirii adevărate.

Este nemiloasă.

Dar cu adevărat înălțătoare.