Fantomele minților noastre

Oare de ce simt așa? De ce mă intrigă atât de tare aceste obiecte care, la o simplă privire a unui privitor obișnuit, par atât de... neînsemnate? Oh, și totuși, dacă ar ști ce semnifică ele de fapt, s-ar scuza inevitabil în fața lor pentru ignoranța oferită de-a lungul timpului. Acoperișurile! Știu, poate că ți se pare infantil. Însă gândește în profunzime. Mira-te! Căci se spune că, pentru a fi un bun filozof, tot ceea ce trebuie să faci este să te miri. Dacă reușești să străpungi interfața existențială care separă concretul de abstract și metafizic, atunci vei vedea ceea ce văd și eu în aceste simple realizări ale omenirii. Iar acum, presupun că te întrebi ce văd eu. Ei bine, eu văd o monstruozitate aparte, care nu îngrozește prin aspectul fizic, ci prin influențele psihice pe care le are asupra oamenilor – adică asupra celor care văd și simt dincolo de țesătura ce încorsetează manifestările. Acest „monstru” mă terifiază, căci este precum o membrană fină ce stă între mine, cel de p...

Se spune că viața înseamnă curaj și aventurare în necunoscut. Se spune că viața este plină de întreruperi și continuări. Este o mixtură de sentimente și senzații, din care destinul își ia culoarea necesară pentru a ne trasa parcursul existențial în tușe scurte și luminoase. Da, luminoase! Căci fiecare viață înseamnă lumină și frumusețe, căci de fiecare dată, după rău vine bine – și viceversa. Dar ce faci când viața ta este inundată de visuri și speranțe? Când motorul tău este alimentat doar de mirajul viitorului? Când crezi că ești cel mai demn să profiți de bunătatea sorții și să îți vezi toate visurile devenind realitate? Atunci continui. Pentru că deja te-ai distanțat de lumea monotonă, blocată în rutina devastatoare, care a secat-o de aspirații și împliniri. Tu nu vrei să fii așa. Tu vrei să zbori în neștiut și să te oprești la infinit. Vrei să creezi un labirint tainic, în care umanitatea să se piardă și să se regăsească, să descopere că este visătoare. Așa să și faci! Cel mai i...

Oare ce sunt gândurile? Bucăți ale metafizicului încuiate în oameni? Fărâme de realitate efervescentă? Un mod de comunicare divină cu sinele tău? Poate că da. Aduc acest subiect în discuție cu totul întâmplător. Desigur, cine mă poate crede? Căci, în viață, toată lumea știe că nimic nu este întâmplător. Scriu despre gânduri pentru că sunt un mister, iar misterele mă chinuie. Dorința mea eternă și profundă este de a pătrunde cu toate simțurile dincolo de bariera limită a potențialului uman, dincolo de acel nor care separă absolutul de simpla realitate. Doresc să înțeleg și să cunosc. Însă această anihilare a cantității de cerebralism din zilele noastre împiedică realizarea mea. Cu toate acestea, în haosul complet de afară, am găsit puterea aici. În acest nucleu de cunoaștere al internetului, care mă ajută să parcurg drumul devenirii mele ca autor. Aici îmi pot destăinui gândurile într-un mod atât de public, dar totuși atât de privat. Îmi pot transcrie sentimentele fără a purta nicio m...